Era o zi cum alta nu-i,
nici astăzi nu-nţeleg prea bine...
O zi în care ceru-ntreg
venea spre mine şi spre tine.
Şi-a coborât Copil blajin
în iesle-n scutece sărace,
s-aducă pentru pământeni
belșug de dragoste și pace.

Era o zi ce-a revărsat
atâta har pe-a noastră vină,
când întunericul de veac
l-a risipit a Sa lumină.
Şi-au îndrăznit cei umiliţi,
cei prinși sub jugul de păcate,
la ieslea-I să vină smeriţi
și să primească libertate.

Azi Te-așteptăm Copil Divin,
cu dragoste urcând Calvarul.
Și Te rugăm ca să revii
cu mângâierea Ta şi harul
să nu mai pribegim străini
pe cărărui însângerate,
purtând cununa cea de spini
şi lacrimi pururi neuscate.

O, aşteptăm Copil Slăvit
să sune Trâmbiţa-nvierii
şi să apari Domn Glorios,
să-ncete suspinul vegherii.
Să ne îmbraci cu-al Tău senin.
Să-Ţi fim asemenea în toate.
Uniţi cu Tine pe deplin
cu-a dragostei eternitate!